Symphony își organizează arhitectura în jurul a două idei: vectorii sunt domenii durabile de proprietate semantică, iar fazele sunt campanii cronologice de livrare. O componentă cercetată pentru prima dată într-o anumită fază nu face din acea fază proprietarul său permanent. Vectorii mențin semnificația stabilă în timp ce implementarea evoluează.
Ce este un vector?
Un vector este un domeniu durabil și delimitat de proprietate semantică, al cărui contract canonic deține semnificația și operațiunile permise ale acelui domeniu. Fiecare vector primește un Contract Quad: INTENT.md, MANIFEST.md, SKILL.md și SPEC.md, plus suprafețele însoțitoare specifice de care are cu adevărat nevoie. Vectorul își declară suprafețele canonice și graful de delegare, iar SKVI mapează fiecare suprafață curentă exact o dată. Suprafețele însoțitoare învechite sunt înlocuite prin evoluție guvernată, în loc să persiste ca un context contradictoriu.
Starea vectorilor
Contract Quad și suprafețele însoțitoare
Fiecare vector primește:
- INTENT.md — scop și domeniu de aplicare
- MANIFEST.md — identitate, suprafețe declarate, graf de delegare
- SKILL.md — utilizare sigură și îndrumări operaționale
- SPEC.md — comportament normativ și granițe
Suprafețele însoțitoare precum SLANG.md, NAMESPACES.md, registrele, schemele și profilurile rămân artefacte guvernate în afara structurii cu patru membri. Acestea direcționează sau specializează adevărul proprietarului, dar nu își pot extinde propria autoritate.
Integrare bazată pe dovezi
Un motor amânat nu are o chitanță fabricată. Un API propus nu are o intrare inventată în registru. Un contract nepublicat nu are o declarație de finalizare SODV. Aceasta este integrare bazată pe dovezi, nu duplicare ceremonială. Ultima modificare pe 10 octombrie 2026
